Ne-am mutat pe [Reflectorul.net]

ALEX SAVA Dupã votul semi-uninominal, care a dat senatori cu o mie de voturi si deputati cu câteva sute am trãit sã vãd o altã gogoritã: harta FSN-ului a fost refãcutã, iar PD-L va intra la guvernare de mânã cu PSD, pe ritmul unui tango alert, cântat în strune dezacordate de Marko Bela. Nu stiu de ce, nu mi-l pot imagina pe Boc - liderul care nu decide niciodatã - stând la tribunã lângã Geoanã, omul ambitiilor înfrânte de vocea “celor multi”. Cu atât mai putin mi-i pot închipui pe sefii din teritoriu ai celor douã partide - vesnicul înselat în asteptãri Mihalache si eternul pãpusar Buzatu - stând la aceeasi masã si elaborând împreunã strategii de relansare economicã, socialã si culturalã (Doamne, ce cuvinte grele!) a judetului. Mi se pare un tablou imposibil de realizat, indiferent din ce unghi încerci sã-l pictezi. Aceastã imposibilitate se justificã dacã mã gândesc la modul în care candidatii vasluieni ai celor douã partide pentru Parlament s-au mânjit, în campania electoralã, cu noroi (ca sã mã exprim delicat) din cap pânã-n picioare, s-au fugãrit cu masinile, s-au bãtut cu pumnii si cu bâtele, iar acum îsi dau mâna pentru ca tara, în general si judetul, în special, sã înfloreascã ca ciresul primãvara. Pesemne cã niciun partid din cele douã nu este de acord sã se alieze taman cu cel mai aprig dusman, dar acceptã mariajul imoral al dreptei cu stânga tocmai pentru ca nouã, vasluienilor, sã ne fie mai bine. Oare nu îsi dau seama cât sunt de nostimi când vorbesc despre un guvern social-democrato-liberal în acelasi context cu sintagma împãmântenitã “sprijinul cetãteanului”, când ei de fapt nu vor decât sã implementeze o formulã echitabilã de tãiere a tortului?Îmi amintesc declaratiile si sloganurile candidatilor celor douã partide din campania electoralã. Unii spuneau “Ei cu ei, noi cu voi”, iar ceilalti ne asigurau cã va fi “Mai bine pentru cei multi”. Este irelevant pe care dintre ei i-am crezut si cui mi-am dat sufragiul. Cert e cã niciunul nu l-a meritat. Stiam încã de pe atunci, dar am fost, totusi, la vot, pentru a-mi împlini datoria de cetãtean al acestei tãri, care nu îmi oferã nicio perspectivã. Cel pe care l-am mandatat sã-mi reprezinte interesele în parlament a fãcut front comun taman cu cei despre care îmi spunea cã sunt “oamenii negri”. Asta chiar cã m-a debusolat. Stiam cã electoratul nu reprezintã decât un instrument care manipulat cu dibãcie sau, dimpotrivã, cu stângãcie, o datã la patru ani, de cãtre cei care vor decide în nume propriu, fãrã a se consulta cu cei care tin stampila, dar nu mã asteptam tocmai la o asemenea glumã de guvern. De aceea mã declar un cetãtean în opozitie.