PAUL ZAHARIUCChiar dacã pe 28 martie 1948 uzurpatorii comunisti organizaserã “alegeri libere si democratice” (evident, fãrã vreo participare cât de micã a opozitiei) totusi, unii oameni curajosi au încercat chiar si “dupã” sã aducã la luminã adevãratele intentii de viitor ale supusilor sovietici de la Bucuresti. Totul se fãcea pe ascuns si cu riscuri enorme din partea adevãratilor patrioti români care, printre altele, au rãspândit numeroase manifeste anti-comuniste sau au deschis ostilitãtile militare directe împotriva ticãlositului regim, prin organizarea unor grupuri de rezistentã în muntii Carpati sau în Delta Dunãrii. În istoriografia comunistã acestia au primit numeroase titulaturi degradante de genul: “bande de asasini”, “dusmani de moarte ai poporului”, “agenti anglo-americani” s.a. Este demn de remarcat faptul cã din tot “lagãrul socialist” din estul Europei, numai în România s-au înregistrat actiuni ale partizanilor anti-bolsevici. Toti asteptau o interventie energicã a occidentalilor si, în spetã, a americanilor dar nu stiau cã acestia tocmai îsi fãceau siesta dupã “dinner”-ul copios, durându-i exact în cot de soarta oropsitilor de la gurile Dunãrii, odatã ce destinul României fusese pecetluit la Yalta. (cititi continuarea aici)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu