24 dec. 2008

Povestea lui Chriss-Nicolle si a fratiorului ei

Emis de Reflectorul de VASLUI

(Material preluat din OBIECTIV DE VASLUI)
Întâmplarea a fãcut sã ajungã la noi o scrisoare pe care o fetitã de numai 10 ani i-a trimis-o lui Mos Crãciun. Rândurile scrise de Chriss-Nicolle ne-au adus lacrimile în ochi. Am decis sã o reproducem în totalitate si poate cã cineva stie adevãrata adresã a Mosului. Copila îi cere ca în loc de toate jucãriile pãmântului sã-i aducã o casã, sã aibã unde “dormi si mânca”.Una din scrisorile adresate lui Mos Crãciun s-a rãtãcit! A ajuns la redactia noastrã prin intermediul unui colaborator mai vechi, Monica Moraru, instructor de dans modern la Clubul Elevilor “Spiru Haret” Bârlad. Plicul i-a fost pus în mânã de una din elevele sale, o fetitã din Tecuci, care, i-a înmânat-o cu toatã încrederea, fiind convinsã cã profesoara ei trebuie sã cunoascã adresa Mosului. E imposibil sã citesti aceste rânduri, sã vezi care e cea mai mare dorintã a unei fetite de 10 ani si a frãtiorului ei, de numai sapte ani. Am decis sã o publicãm integral. Poate cã asa va ajunge la destinatar, la Mos Crãciun. O reproducem cuvânt cu cuvânt (cu tot cu micile stângãcii).
“Dragã Mos Crãciun,
Acum, când toti copiii sunt plini de bucurie si asteaptã sãrbãtorile de iarnã, noi, eu si fratele meu, suntem îndurerati cu sufletele triste si ochii-nlãcrimati. Pânã în toamna anului trecut aveam o minunatã copilãrie si tot ce ne doream nu ne lipsea, aveam chiar si puterea de-ai ajuta pe alti copii care erau cum suntem astãzi noi. Dar cine ar fi putut crede cã vom cãdea într-o prãpastie a necazului atât de mare încât sã nu reusim sã iesim din ea. Muncind din greu si zi si noapte, pãrintii nostri departe unul de celãlalt (mama luptându-se si cu boala de inimã), încercând amândoi sã ne scoatã din aceastã prãpastie si sã ne redea zâmbetul si fericirea copilãriei de altãdatã. Dar parcã munca lor e în zadar si nu reusesc sã ajungã la mal. De aceea, dragã Mos Crãciun, acum când toti copiii din lumea aceasta mare îti cer doar jucãrii noi cu plecãciune-n fata ta ne închinãm si-ti cerem cu ochii-n lacrimi si cu disperare ca-n loc de toate jucãriile ce ni le-ai fi adus de-acum încolo sã poti face o minune si sã gãsesti pe cineva care sã ne ajute sã ne terminãm casa, sã avem unde dormi si mânca. Anul trecut în septembrie s-a abãtut nãpasta peste casa noastrã. O apã imensã pânã la acoperis ne-a umplut curtea si a stat acolo douã sãptãmâni, luându-ne tot. Nu am rãmas decât eu, hainele de pe noi si cu viata în mâinile pãrintilor. De atunci stãm pe ici pe colo, tata lucreazã în Italia si nu l-am vãzut de un an, mama are grijã de noi si pe deasupra a muncit, s-a împrumutat la bãnci si a reusit sã ne ridice o casã. Dar acum datoriile fiind mari nu mai poate sã o termine înãuntru ca sã putem sta în ea. Mã numesc Chriss-Nicolle, am zece ani, sunt elevã în clasa a V-a la Colegiul National «Calistrat Hogas» am numai note de nouã si zece, merg la olimpiade, acum urmez cursuri de dansuri împreunã cu fratele meu Costas-Alexandru, în vârstã de sapte ani (unsprezece Decembrie - ziua lui), în speranta cã vom participa la concursuri si vom reusi sã cîstigãm premii în bani sã ne terminãm casa. Dar sã nu te obosesc dragã Mos Crãciun, te rog si anul acesta cum te-am rugat si anul trecut trimitîndu-ti mai multe scrisori sã gãsesti o cale împreunã cu Dumnezeu sã ne ajuti si pe noi cum îi ajuti pe multi altii.Cu stimã, dragoste si respect doi copii care cred în tine cu adevãrat: Leon Chriss-Nicolle si Leon Costas Alexandru.P.S.: acesta sã rãmânã secretul nostru te rog sã nu afle pãrintii de el, pentru cã lor nu le place sã cerseascã ci sã munceascã. Tel: 0749 012346”.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu