Ne-am mutat pe [Reflectorul.net]

Mi-am permis sa extrag din articolul de astazi al lui Mihai Tufa (OBIECTIV de Vaslui), un fragment.

"Cât de răi sunt oamenii răi?
Refuzat fiind initial de doamna primar, am luat-o per pedes către căminul cultural din localitate si bine am făcut, căci altfel (din masină) nu as fi văzut primele flori de zarzăr din anul ăsta. Printre zarzări înfloriti, garduri proaspăt vopsite si santuri de curând săpate (ce semn mai clar că a venit primăvara?) am ajuns la căminul cultural si, odată cu noi, si Gheorghe Dudău, director al asezământului din 2005. De la el am aflat că mult timp spatiul care acum se află în renovare a fost folosit mai degrabă pentru discoteci decât pentru activităt culturale si era închiriat de terti beneficiari, altii decât primăria si căminul cultural. Nu dăm nume, căci nici Gheorghe Dudău nu a făcut-o. El însă ne-a spus că de curând a început să se pună mai mult accent pe cultură, care la Zorleni înseamnă, deocamdată, formatii de dansuri moderne si, pe partea integrării rromilor - formatii de dansuri tigănesti. Informatia este strecurată cu o introducere nu neapărat politically correct: “La noi, aici, în comună, sunt cam multi rromi!”. După ce îl avertizez de nuanta utilizată, o drege rapid: “Sunt cam multisori, în comparatie cu alte localităti. Pentru că este o pondere de cîtiva rromi, am încercat să-i integrăm în comunitate”.
După ce s-au băgat bani buni în renovarea căminului cultural, directorul speră la niste proiecte pentru a reusi să achizitioneze costume nationale si recuzită, chit că în zona Zorleni nu există cine stie ce traditii specifice. Datini si obiceiuri înseamnă doar măstile si haiducii de la Anul Nou. Oricum, pe oameni pare să-i încânte mai mult manifestările precum “Toamna la Zorleni” - prilej pentru bătrâni să mai vadă ceva cântăreti de muzică populară, iar pentru tinerii comunei - ceva carne de vedetă frumos ambalată. Tot cu această ocazie are loc si un târg unde se adună comercianti cu tot felul de produse agricole.
Auzisem dintr-o grămadă de voci cum că oamenii din Zorleni sunt răi din cale-afară. Acum, că aveam un localnic în fata mea, am profitat si l-am întrebat: cât de răi sunt oamenii din Zorleni? Chiar e asa cum se spune?
Cutuma aceasta a fost confirmată cu jumătate de gură de
Gheorghe Dudău: “Un sâmbure de adevăr există. Au fost timpuri când, într-adevăr, oamenii se manifestau mai violent. Au rămas cazuri rare, pe ici - pe colo, dar nu mai e asa cum era în anii ‘50 de exemplu”.
Cam pe atunci cică orgoliul si puterea dădeau pe dinafara celor din Zorleni. Si nu oricum, ci într-atât încât, spre exemplu, niciun băiat din Simila nu avea voie să calce la balurile din Zorleni, chipurile, o măsură menită să elimine concurenta la fete. Acum însă nu se mai procedează asa (ce bine).
De la Gheorghe Dudău am mai aflat că cel mai bun lăutar din singura formatie de fanfară care a supravietuit anilor tranzitiei (înainte de ‘89 erau vreo patru) ar fi Lică Simion, cel pe care l-am vizitat la finalul zilei. Până atunci însă am mers mai întâi la Grupul Scolar Agricol “Marcel Guguianu”, unde am stat de vorbă, pe marginea istoriei locale, cu directorul acestuia - Gheorghe Huiban: “Din păcate, noi ne re-descoperim istoria. Multi au crezut că totul începe la 1944. Ce a fost înainte s-a acoperit cu o perdea si este cazul să o dăm la o parte”."

Cititi articolul intreg in OBIECTIV de Vaslui: All inclusive la ZORLENI - Mihai TUFA