Din acest moment, salutul obisnuit este înlocuit cu cel de "Hristos a-nviat!", la care se rãspunde "Adevãrat a-nviat!", salut pãstrat pânã la Înãltarea Domnului. Este o formã de mãrturisire a Învierii si a credint ei crestine. La întoarcerea de la slujba de Înviere, crestinii pun într-un lighean un ou rosu si o monedã de argint, peste care toarnã apã neînceputã. Existã apoi datina de a se spãla, dându-si fiecare cu oul rosu peste obraz si zicând: "Sã fiu sãnãtos si obrazul sã-mi fie rosu ca oul, toti sã mã doreascã si sã mã astepte, asa cum sunt asteptate ouãle rosii de Pasti, sã fiu iubit ca ouãle în zilele Pastilor". Familia crestinã se aseazã apoi la masa pascalã, dupã care, cel mai în vârstã, cioneste primul oul cu ceilalti membri ai familiei. Se crede cã, fãcând acest lucru, membrii familiei se vor vedea si pe lumea cealaltã.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
1 comentarii:
Te uitzi peste imaginile alea... si te intrebi unde e toata acea lume peste an?
Sau... cum de un preot poate sa spuna nu pot sa-i citesc pomelnicul chiar daca l-a platit ca nu a platit cultul... sau... exemplele sunt multe...
Sa crezi! In ce? In mai bine? In izbavire? In Dumnezeu - in asta credem totzi cand suntem lipitzi cu spatele de zid...
Eu cred in Dumnezeu pentru si doar prin copii mei... suna ciudat dar pana la urma asta e adevarul... pana sa ai copii nu itzi este frica de nimic si chiar nu-tzi pasa de nimeni.
Trimiteți un comentariu