Ne-am mutat pe [Reflectorul.net]

De ceva timp, două chitare, un flaut şi trei băieţi pentru care strada este cea mai comodă scenă, înveselesc Vasluiul. Băieţii sunt decupaţi parcă dintr-un zâmbet al unei fete fără griji, care de-abia aşteaptă să descopere viaţa. Trecătorii clipesc şi întorc capul spre locul în care cei trei cântă. În tocul deschis de chitară, câteva bancnote vorbesc despre faptul că ei aşa îşi câştigă existenţa. Cântă oamenilor grăbiţi, obosiţi, plictisiţi, oamenilor trişti, dar şi celor care se simt importanţi la adăpostul confortului psihic pe care mulţumirea sufletească şi portofelul burduşit le-o oferă, femeilor frumoase, cochete, ce trec graţios pe lângă ei, domnişoarelor ce ştiu să râdă cu-adevărat. Chiar şi celor indiferenţi.Până la urmă, toţi zâmbesc! Măcar cu gândul, dacă nu se opresc. Muzica ce curge lin spre univers pare o mână întinsă spre a încuraja pe oricine are nevoie de aşa ceva. Trei CD-uri cu muzică ambientală sunt întoarse şi pe-o faţă şi pe alta de cei care se opresc din curiozitate, din simpatie sau pur şi simplu, vrând să fie amabili cu de cei trei menestreli. CD-urile lor sunt ieftine, însă mulţi par că nu le văd, pentru că le bate vântul prin buzunare. O tanti cu batic întreabă dacă sunt manele, acolo în carcasă. Băiatul cu flaut se opreşte din cântat şi o priveşte încurcat. Apoi totul se rezolvă, iar flautul însoţeşte din nou cele două chitare. Cei trei interpretează melodii cunoscute precum “Romeo şi Julieta”, “O sole mio”, “My friend the wind”, “Let it be”, “Yesterday”, “Hotel California”, “Om bun”....

[continuare: obiectivdevaslui.ro]