Articol de MIHAI TUFA
O simplă comună săracă din Moldova, o simplă biserică sau un simplu om. Pare banal, dar la Bălteni aceste noţiuni şi lucruri capătă valenţe pe care timpul, dar şi actualul, le transformă într-un spectaculos redus la scara graniţelor unei comunităţi pe cale să-şi redescopere tradiţiile şi valorile. Şi cum se poate face acest lucru altfel dacă nu privind în trecut ori stând de vorbă cu oamenii? Acestea sunt lucrurile de care ne ocupăm şi pe care vi le prezentăm într-un nou articol al campaniei RurALL.
continuarea in
Ştiinţa din spatele unei rezervaţii
Despre rezervaţiile naturale din judeţ am tot scris, dar nu ratez nicio ocazie de a mai scrie, mai ales că o mare parte a Rezervaţiei Forestiere şi Botanice “Pădurea Bălteni”, numită şi “Dumbrava Bălteni”, se găseşte pe teritoriul comunei pe care v-o prezentăm astăzi.Aici, în lunca inundabilă a râului Bârlad, la 105 metri altitudine şi aproape doi kilometri sud de gara Bălteni, se găseşte un rest alunei păduri care se întindea cândva pe mai bine de 300 de hectare. În timp, defrişările succesive şi substituirea naturală şi antropică cu alte specii au redus suprafaţa acestei păduri la 18,8 hectare, arie protejată în prezent. Este locul în care a fost descoperit, la 1903, de către botanistul moldovean I.C. Constantinescu, un relict vegetal glaciar: arbustul voiniceriul pitic (Euonymus nana). Însă pe lângă acest arbust (declarat monument al naturii), merită a fi menţionate şi alte plante rare care populează biotopul de la Bălteni, aşa cum sunt stânjenelul (Iris graminea), laleaua galbenă (Tulipa bieberstienina), Laleaua pestriţă (Fritillaria montana / meleagris) sau ghioceii bogaţi (Leucojum aestivum).Terenul pe care se află pădurea prezintă numeroase microdepresiuni care sunt în fiecare an inundate temporar, deşi climatul este unul stepic. De existenţa acestei rezervaţii autorităţile locale dincomună nu prea ştiu să profite. Profită însă cei care vara vin săptămânal la un mic “tradiţional” şi care, în mod la fel de “tradiţional” profanează curăţenia şi frumuseţea naturii cu gunoaiele pe care le lasă în urma lor. Una peste alta, singurul care a alăturat o investiţie de potenţialul turistic prezentat de rezervaţie este un particular care a ridicat o pensiune în zonă.Nimic banal!O rezervaţie naturală nu este o banalitate, chiar şi dacă este tratată cu banalitate. Cum nici o biserică nu este banală, atât timp cât interiorul acesteia ascunde desene care îşi păstrează încă farmecul iconografiei de demult. Cu atât mai puţin banală este transmiterea din generaţie în generaţie şi păstrarea unui obicei rar întâlnit în zonă - turca. Banal şi odihnitor pentru minte ar fi fost să scriem despre comuna Bălteni cu banalitate.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu